Friday 7 March 2014

Something Filled with Love... Borrowed from Mother Teresa

Femeia este inima familiei.


Păstrează-ţi inima pură.
O inimă pură este necesară pentru a-L vedea pe Dumnezeu în ceilalţi oameni. Dacă Îl vezi pe Dumnezeu în oameni, atunci există iubire pentru ei şi de aici apare pacea.

E usor sa iubesti oamenii de departe. Nu e intotdeauna usor sa ii iubim pe cei de linga noi. Adu iubire in casa ta pentru ca de aici iubirea pentru altii trebuie sa porneasca.

Ziua cea mai frumoasă?           Astăzi.          
Obstacolul cel mai mare?           Frica.          
Lucrul cel mai uşor?           Greşala.          
Greşala cea mai mare?           Renunţarea.          
Rădăcina cea mai rea?           Egoismul.          
Distracţia cea mai bună?           Munca.          
Înfrângerea cea mai urâtă?           Descurajarea.          
Profesioniştii cei mai buni?           Copiii.          
Nevoia dintâi?           Comunicarea.          
Fericirea cea mai mare?           Să fii util.          
Misterul cel mai profund?           Moartea.          
Defectul cel mai mare?           Întristarea.          
Sentimentul cel mai urât?           Ura.          
Cadoul cel mai frumos?           Iertarea.          
Traseul cel mai bun?           Calea dreaptă.          
Senzaţia cea mai plăcută?           Pacea interioară.          
Gestul cel mai frumos?           Zâmbetul.          
Medicamentul cel mai bun?           Optimismul.          
Satisfacţia cea mai mare?           Datoria împlinită.          
Puterea cea mai mare?           Credinţa.          
Lucrul cel mai frumos din lume?           Iubirea.           



Daca nu avem liniste este pentru ca am uitat ca apartinem unii altora.


Oamenii care se iubesc unii pe alţii profund şi adevărat sunt cei mai fericiţi oameni din lume. Ei pot avea foarte puţine lucruri, pot să nu aibă nimic, dar sunt oameni fericiţi.

Unii oameni in in viata noastra ca binecuvintari, altii ca lectii.

Să zâmbeşti unui om care este supărat; să vizitezi, chiar şi pentru puţin timp, pe cineva care este singur; să oferi adăpost sub umbrela ta cuiva aflat în ploaie; să citeşti ceva unui orb; aceste acţiuni şi multe altele pot părea mărunte, dar astfel noi putem să dăm iubirii noastre pentru Dumnezeu o formă concretă.

Este Crăciun de fiecare dată când îl laşi pe Dumnezeu să îi iubească pe alţii prin tine... da, este Crăciun de fiecare dată când zâmbeşti fratelui tău şi îi oferi mâna ta.

Altă dată, am ajutat un bătrân sărac, cu corpul plin de răni, pe care l-am luat dintr-un şanţ. După ce l-am dus în casă, el ne-a spus doar atât înainte de a muri: "Am trăit ca un animal pe stradă, dar voi muri ca un înger, îngrijit şi iubit. Soră, mă duc acasă la Dumnezeu!" A fost copleşitor să văd măreţia acestui bătrân care putea vorbi astfel în starea în care era, fără a învinovăţi pe nimeni, fără a compara viaţa lui cu a altcuiva.


Dumnezeu este prietenul tăcerii.

No comments:

Post a Comment